|
|
Ce este un reflex ? Reflexul este un răspuns automat, dat la aplicarea unui stimul specific, īn mod inconstient. Acţiunea reflexelor este condiţionată de existenţa următoarelor elemente: analizatori, nervi care să transmită informaţia furnizată de analizatori, un aparat specializat care să transforme informaţia īntr-un răspuns şi muşchi sau glandă care să reacţioneze la stimulul aplicat (de obicei răspunsul se concretizează la un anumit tip de mişcare). Orice răspuns care se īncadrează īn acest tipar de reacţie automată la un stimul se numeşte reflex.
Acţiunile conştiente nu sunt reflexe, deoarece īntre aplicarea stimulului şi răspuns intervine o etapă de analiză. O reacţie conştientă poate fi mai puternică decāt unele reflexe (putem să ne ţinem māna pe soba fierbinte, dar numai cu un efort conştient de voinţă . Astfel, reflexele reprezintă un mijloc de protecţie a corpului prin reacţii rapide mai ales la stimuli nocivi. Unele reflexe importante, cum ar fi respiraţia, pot fi īmpiedicate conştient doar o perioadă scurtă de timp.
Tipuri de reflexe
Există o mare varietate de reflexe: unele controlează mişcările muşchilor, altele controlează funcţiile de bază ale corpului sau ne ajută să ne orientăm corect, cānd stăm īn picioare sau aşezaţi.Alte reflexe, mai complexe, reprezintă reacţii bine determinate la anumite situaţii periculoase sau īnspăimāntătoare.
Reflexe musculare. ( mai sunt denumite şi reflexe osteotendinoase deoarece sunt declanşate de vibraţiile din tendoane). Cānd doctorul ne testează reflexele prin lovirea genunchiului cu un ciocănel, vibraţiile provocate sunt simţite de nişte receptori specializaţi īn muşchi. Aceştia trimit mesaje la măduva spinării, stimulānd celulele nervoase responsabile de controlul muşchilor, iar acestea vor face piciorul să se mişte. Aceste reflexe fac parte dintr-o gamă complexă de mecanisme aflate īn măduva spinării, mecanisme care controlează tonusul muscular, astfel īncāt corpul să fie tot timpul gata de acţiune. Mecanismele din măduva spinării sunt la răndul lor controlate de centrii nervoşi responsabili de mişcare, aflaţi īn creier, dar sunt şi īn legătură cu receptorii de durere, astfel īncāt corpul să poată reacţiona rapid la aplicarea unor stimuli dureroşi.
Reflexe de orientare.
Dacă ţinem o pisică la un metru şi ceva de pămānt şi o lăsăm să cadă, ea va ateriza īntotdeauna īn picioare (fără a păţi nimic). Īn mod similar, dacă alunecăm pe gheaţă, corpul nostru se răsuceşte, īncercānd să-şi recapete echilibrul, iar māinile sunt īmpinse lateral pentru a preveni căderea. Aceste reacţii mai complexe sunt coordonate de componente mai avansate ale sistemului motor. Receptorii din urechea internă monitorizează poziţia noastră īn spaţiu. Cānd īncepem să cădem, aceşti receptori transmit informaţiile necesare la cerebel., iar acesta alege succesiunea corectă de mişcări, ce trebuie transmisă muşchilor māinilor şi picioarelor.
Refleze de funcţionare a corpului.
Nou- născuţii nu pot controla conştient eliberarea urinii din vezică. Cānd vezica este plină, datorită presiunii care se formează īn interiorul ei, se transmit semnale la coloana vertebrală pentru ca aceasta să decşanşeze un reflex de golire a vezicii. Reflexele similare coordonează şi celelalte funcţii ale corpului inclusiv respiraţia.
Reflexe de comportament.
Acestea sunt cele mai sofisticate reflexe ale organismului nostru, ele determinānd corpul să se comporte īntr-un mod bine stabilit, cānd este pus īn situaţii extreme. Cel mai bun exemplu īl prezintă reacţia de ,,fugă sau luptă- un ansamblu de reflexe tipice care apar īntr-o situaţie de criză. Cānd, pe neaşteptate, ne trezim faţă īn faţă cu un tālhar, fie fugim, fie decidem să luptăm cu el. Indiferent de decizia creierului, de a fugi sau de a rămāne şi de a lupta, nevoile organismului nu diferă prea mult. Īn consecinţă, ansamblul de reflexe va regla īn mod automat frecvenţa optimă a bătăilor inimii, respiraţia şi activitatea altor părţi ale organismului, astfel īncāt corpul să fie pregătit indiferent de alegerea făcută. De asemenea, acest ansamblu de reacţii include şi apariţia transpiraţiei, ce permite corpului să piardă căldură īn timp ce fuge sau luptă; totodată, tenul devine palid, deoarece o cantitate foarte mare de sānge din epidermă este pompată spre muşchii cei mai importanţi. Aceste reflexe pot apărea chiar şi cānd ne gāndim la ceva īnspăimāntător.
Reflexe condiţionate.
Un reflex condiţionat e produs de un stimul diferit de cel care-l producea īn mod natural, fiind practic asociat noului stimul. Acest tip de reflex a fost ilustat, pentru prima oară, de celebrul psiholog rus Pavlov. De fiecare dată cānd căţelul supus experimentului era hrănit, suna un clopoţel.Pavlov a observat că reflexul salivar, care se produce ca reflex īnnăscut doar la acţiunea hranei, după o perioadă de timp se va produce şi la auzul clopoţelului (fără hrănirea căţelului).
|
|
